La data de 7 octombrie 2026, plenul Parlamentului European a dezbătut diferite aspecte ale Regulamentul privind restaurarea naturii, precum progresul statelor membre de a transmite Comisiei Europene un Plan Național de Regenerare preliminar, preocupările europarlamentarilor în legătură cu costurile implementării regulamentului și impactul acestuia asupra agricultorilor, silvicultorilor și proprietarilor de terenuri, împreuna cu definirea viitorului Regulamentului în următoarele strategii europene. Recentele crize climatice și stadiul geopolitic tensionat au contribuit la crearea divergențelor între europarlamentari, fiind intens dezbătute modalitățile de a proteja competitivitatea și creșterea economică a Uniunii în timpul tranziției verzi.

• Ce s-a discutat în Parlamentul European?

Dezbaterea din plen a avut loc la mai bine de o lună după expirarea termenului limită stabilit de Comisia Europeană (1 septembrie 2026) pentru ca fiecare stat membru să transmită propriul Plan Național de Regenerare preliminar. Conform Regulamentului, aceste planuri trebuie sa includă măsuri care ar restaura cel puțin 20% din mediul natural terestru și marin UE până în 2030, iar ca până în 2050 toate ecosistemele deteriorate sa fie restaurate.

 
Comisarul european pentru mediu, reziliența apei și o economie circulară competitivă, Jessika Roswall, a prezentat restaurarea naturii nu doar ca pe un obiectiv de mediu, ci și ca pe o investiție în reziliența economică a Uniunii Europene. Ea a amintit efectele temperaturilor extreme, secetei, inundațiilor și incendiilor și a subliniat că solurile sănătoase rețin mai multă apă, zonele umede reduc riscul de inundații și secetă, iar pădurile gestionate sustenabil sunt mai rezistente la incendii. În acest context, Roswall a subliniat că „restaurarea este o investiție, nu un cost. Este o investiție în viitor, dar investițiile necesită totuși finanțare”, insistând asupra necesității de a identifica resursele necesare pentru aplicarea planurilor naționale de restaurare.

Comisia a insistat și asupra flexibilității acordate statelor membre, acestea putând decide ce măsuri sunt potrivite și în ce zone trebuie aplicate, în funcție de situația locală. Roswall a precizat că restaurarea naturii nu presupune automat scoaterea terenurilor din producție și că măsurile trebuie implementate împreună cu agricultorii, silvicultorii, proprietarii de terenuri și autoritățile locale.

În ceea ce privește finanțarea, Comisia a indicat că 6,5 miliarde de euro din fondurile regionale din actualul buget european au fost alocate direct naturii, biodiversității și rețelei Natura 2000, însă doar 15% din această sumă fusese cheltuită. Pentru următorul buget multianual al UE pentru anii 2028-2034, Comisia propune ca cel puțin 35% din buget să contribuie la obiectivele climatice și de mediu. În cazul viitoarelor planuri naționale și regionale și al Fondului european pentru competitivitate propus, Comisia indica un procent de 43%. Totodată, Roswall a atras atenția că finanțarea publică nu va fi suficientă și că vor fi necesare investiții private și dezvoltarea pieței creditelor pentru natura.

 
Din partea Consiliului Uniunii Europene, Thomas Byrne a susținut obiectivele regulamentului, subliniind însă că punerea sa în aplicare necesită „timp, efort și resurse”. Acesta a arătat că, pentru a avansa cu implementarea, statele membre au nevoie de „predictibilitate, stabilitate și sprijin”.

• Pozițiile grupurilor politice

Dezbaterea a evidențiat diferențe între grupurile politice în ceea ce privește ritmul implementării, finanțarea și flexibilitatea acordată statelor membre.
Europarlamentari din S&D, Renew Europe și Verzi/ALE au susținut în general continuarea implementării regulamentului. 

César Luena (S&D), care a fost raportorul Parlamentului pentru Regulamentul privind restaurarea naturii, a criticat încercările de a redeschide negocierea unei legislații deja adoptate. În intervenția sa, acesta a reamintit că regulamentul „A fost adoptat aici. Este în vigoare. Iar acum vor să transforme aplicarea sa într-o a doua negociere”.

Jutta Paulus și Thomas Waitz (Verzi/ALE) au pus accentul pe rolul restaurării ecosistemelor în combaterea efectelor secetei, incendiilor și inundațiilor. În Renew Europe, sprijinul pentru restaurarea naturii a fost însoțit și de preocupări privind disponibilitatea fondurilor necesare.În PPE și ECR, pozițiile exprimate au fost mai diverse. Mai mulți eurodeputați au susținut obiectivul restaurării naturii, dar au cerut mai multă flexibilitate și garanții privind finanțarea.

 
Herbert Dorfmann (PPE) a criticat povara administrativă și a susținut că ar fi preferabil ca restaurarea să fie realizată „de la caz la caz, la nivel local, împreună cu proprietarul terenului”.

 
Alexander Bernhuber (PPE) a cerut Comisiei clarificări privind finanțarea, iar Alexandr Vondra (ECR) a susținut obiectivele regulamentului, dar a avertizat că succesul acestuia depinde de existența resurselor financiare necesare.

Criticile cele mai puternice au venit din intervențiile unor europarlamentari din grupurile Patrioți pentru Europa (PfE) și Europa Națiunilor Suverane (ESN). Aceștia au atras atenția asupra costurilor pentru agricultori și silvicultori, a dreptului de proprietate și a riscului unei intervenții excesive în gestionarea terenurilor. Unii dintre aceștia au cerut revizuirea regulamentului sau a modului în care acesta este implementat.

• De ce contează?

Regulamentul privind restaurarea naturii este deja în vigoare, dat fiind faptul ca la 22 iunie 2022, Comisia Europeană a propus un regulament privind restaurarea naturii în cadrul Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, care face parte din Pactul Verde European. Ulterior, Regulamentul a fost adoptat de Consiliul Uniunii Europene în iunie 2024, an în care s-a și publicat în Jurnalul Oficial al UE. Regulamentul a intrat în vigoare in august 2024 (sub numărul Regulamentului UE 2024/1991), aplicându-se automat în legislația fiecărui stat membru.

 
Următoarea etapă este transformarea obiectivelor europene în măsuri concrete prin Planurile Naționale de Restaurare. Comisia Europeană și Agenția Europeană de Mediu analizează proiectele primite, iar statele membre care nu le-au transmis încă au fost îndemnate să o facă cât mai curând. Comisia a precizat că observațiile sale vor fi publice, însă statele membre rămân responsabile pentru conținutul propriilor planuri. Dezbaterea arată că principala provocare nu mai este adoptarea regulamentului, ci modul în care obiectivele sale vor fi finanțate și aplicate în practică, menținând un echilibru între refacerea ecosistemelor și preocupările legate.

• Încadrarea României în aceasta dezbatere

În cazul României, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP) a anunțat în mai 2026 faptul că 17 milioane de lei care vor fi folosiți pentru elaborarea Planului Național de Restaurare pentru Natura, fiind vizate strangerea datelor si identificarea zonelor ecologice degradate care vor contura directia efectivă a viitoarelor masuri. În lunile următoare, Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu, va evalua proiectele și va transmite observații statelor membre, planurile finale urmând să fie definitivate ulterior. Odata cu definitivarea planului, MMAP a subliniat faptul ca Planul va fi implementat pe durata a 24 de luni, până în 2028. Momentan, România încă nu a predat Planul Național de Regenerare preliminar Comisiei Europene.

Mai mult decat atat, până în 2033, Comisia va revizui aplicarea regulamentului și impactul său asupra sectoarelor agriculturii, pescuitului și silviculturii, precum și efectele sale socioeconomice mai ample.