Europuls – Centrul de Expertiză Europeană

Ce va trebui să facă noul comisar pentru politici climatice?

de Anna-Maria Francesca Anghel
Pe perioada verii, fiecare stat membru UE a propus un candidat pentru funcția de comisar european. Zilele următoare vom afla ce portofoliu va primi fiecare candidat. În continuare, acești comisari candidați sunt supuși audierilor în cadrul Parlamentului European, mai exact în fața comisiilor de specialitate în vederea dovedirii aptitudinilor necesare configurării unui mandat relevant Uniunii Europene. Votul de atestare al Parlamentului European este acordat tuturor comisarilor, urmând ca fiecare dintre aceștia să confirme și să preia mandatul pentru a realiza cât mai multe priorități europene.
 
Politicile pentru climă au un rol esențial în lupta Uniunii Europene împotriva schimbărilor climatice, mai ales că unul dintre cele mai importante obiective UE este transformarea continentului european în primul continent de tip neutru din punct de vedere climatic până în anul 2050. Cu toate acestea, eforturile realizate până acum nu au reușit să aducă ritmul de decarbonizare la nivelul dorit, așadar în următorii 5 ani aceasta va fi una dintre prioritățile Uniunii Europene. Odată cu creșterea impactului climatic, este necesară adoptarea unor noi reguli de guvernanță care să consolideze un mediu propice dezvoltării și finanțării unor noi acorduri pe termen lung, cu obiective pentru 2030-2050. În prezent, Sistemul de Tranzacționare al Certificatelor de Emisii (ETS) reprezintă un instrument ce vizează decarbonizarea a numeroase sectoare, iar din anul 2027 aria sa se va extinde atât pentru clădiri, cât și pentru transport (ETS2). Pentru îndeplinirea conformă a obiectivelor climatice, este necesar ca planurile naționale referitoare la energie și climă să se alinieze cu cele europene. Mai mult decât atât, și dezbaterea privind bugetul european implică decizii cu impact climatic, întrucât se doresc investiții care să diminueze efectele sociale ale politicilor climatice.
 
Deși s-au realizat progrese, obiectivul european propus pentru 2030 nu mai este fezabil, mai ales fiindcă Pactul Verde European nu a beneficiat de sprijin din partea cetățenilor. Dacă ne uităm la rezultatul alegerilor europene din iunie 2024, grupul verzilor din Parlamentul European s-a diminuat considerabil, în timp ce partidele de extremă-dreapta au crescut semnificativ. Schimbările climatice nu pot fi însă ascunse sau încetinite, întrucât efectele sunt din ce în ce mai vizibile (inundații, secetă, încălzire mult mai rapidă), iar statele membre nu sunt toate pregătite pentru a se confrunta cu aceste schimbări drastice. Astfel, noul comisar responsabil de politici climatice trebuie să dezvolte o diplomație climatică europeană, să sprijine inovația tehnologică prin parteneriate cu parteneri strategici precum SUA. Pe lângă inovare, este nevoie să ne uităm în detaliu și la sectoarele care au nevoie de mai mult timp și de mai multe resurse pentru a realiza decarbonizarea, precum infrastructura de energie regenerabilă pentru clădiri sau sectorul de transport.
 
Decarbonizarea va avea efecte diferite asupra gospodăriilor în funcție de dimensiuni. Cele mici și medii vor fi expuse unor costuri ridicate ale renovărilor, ce se doresc a fi amortizate de instrumente financiare europene precum REPowerEU, dar implementarea eficientă a acestora rămâne la latitudinea statelor membre.
 
Competitivitatea industrială reprezintă un alt punct important pe agenda următorilor 5 ani, deoarece, în contextul războiului provocat de Rusia în Ucraina, UE are nevoie de o strategie în vederea consolidării industriilor cheie și acumulării resurselor pentru momente de urgență pentru a diminua cât mai mult pierderile umane.

Astfel, recomandările sugerate viitorului comisar cu privire la politica climatică vizează asigurarea succesului Pactului Verde European în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru 2030, dar și investiții pentru o Europă industrială mai verde. Ce se înțelege prin industrializare verde? UE dorește găsirea unui echilibru între politici climatice verzi și menținerea competivității industriale prin inovare și dezvoltarea unor noi piețe de tehnologii verzi. UE trebuie să aibă în vedere importanța acestei măsuri prin adoptarea unei politici industriale strategice (investirea în piața unică, subvenții oferite tehnologiilor curate). Crearea Fondului pentru Inovare ar reprezenta pilonul principal în acest sens, în lupta împotriva emisiilor și a schimbărilor climatice.
 
Un alt instrument esențial, aflat în acest moment în perioada de tranziție, este Mecanismului de Ajustare la Frontieră a Emisiilor de Carbon (CBAM), fiind reglementat de Uniunea Europeană în vederea egalizării cheltuielilor carbonului pentru bunurile interne și importate. Adică, pe scurt, taxarea industriilor poluante din state terțe care exportă bunuri, tehnologii și servicii în UE.
Nu în ultimul rând, pachetul Fit for 90 reprezintă una dintre cele mai importante recomandări întrucât are la bază Fit for 55, care vizase Sistemul European de Tranzacționare al Emisiilor în rândul renovării clădirilor și al transportului rutier. Fit for 90 își propune să extindă măsurile de decarbonizare și reducere a emisiilor în sectoare precum agricultura. Se dorește ca, până în anul 2039, certificatele de carbon nu vor mai fi create pentru că nu vor mai fi necesare.

Stimate viitor comisar pentru climă, ține minte să:
  • Menții un viitor prosper prin industrializarea verde
  • Implementezi și investești în proiecte precum Fit for 90, care reprezintă un stâlp de susținere a unui viitor mai curat
  • Să implementezi în mod eficient Mecanismul de Ajustare la Frontieră a Emisiilor de Carbon

*mai multe informații sunt disponibile în cartea lansată de institutul Bruegel: Unite, defend, grow: Memos to the European Union leadership 2024-2029

Update cookies preferences