Astăzi, 17 iunie, Parlamentul European a adoptat forma finală a unui regulament care va schimba semnificativ modul în care Uniunea Europeană tratează plantele obținute prin tehnici moderne de modificare și editare a ADN-ului, numite „noi tehnici genomice” (NGT). Aceste metode permit cercetătorilor să facă modificări foarte precise în materialul genetic al unei plante, de exemplu pentru a o face mai rezistentă la secetă, boli sau dăunători, fără a introduce neapărat gene provenite de la alte specii.

Dezbaterea se reduce la o întrebare destul de simplă: ar trebui toate plantele modificate genetic să fie tratate la fel sau ar trebui făcută o diferență între tehnologiile vechi și noile metode de editare genetică?

Pentru a înțelege despre ce este vorba, trebuie să ne întoarcem puțin în timp. Legislația europeană privind organismele modificate genetic (OMG) a fost creată într-o perioadă în care modificarea genetică însemna, de cele mai multe ori, introducerea în laborator a unor gene provenite de la alte organisme. Din acest motiv, regulile au fost construite în jurul ideii că orice intervenție genetică trebuie supusă unor controale foarte stricte.

Între timp însă, tehnologia a evoluat. Astăzi există metode noi de editare genetică, cea mai cunoscută fiind CRISPR, care permit modificări foarte precise ale ADN-ului unei plante. Susținătorii acestor tehnologii spun că ele funcționează mai degrabă ca o „corectare” sau „editare” a unor caracteristici deja existente, fără a introduce neapărat gene străine.

De aici apar și controversele privind acest subiect. Dacă o modificare genetică este atât de mică încât rezultatul final ar putea apărea și în natură sau prin metode clasice de ameliorare a plantelor, mai este corect să fie tratată exact la fel ca un OMG clasic?

Comisia Europeană consideră că nu. Din acest motiv, în 2023 a propus schimbarea legislației și introducerea unui nou sistem de clasificare:

• Prima categorie este cea a plantelor NGT1. Acestea sunt plante considerate suficient de apropiate de cele care ar putea fi obținute și prin metode convenționale de ameliorare. Cu alte cuvinte, modificările genetice sunt limitate și sunt considerate comparabile cu schimbările care ar putea apărea în mod natural sau prin selecție tradițională. Pentru aceste plante, regulile vor fi mult simplificate. Ele nu vor mai trece prin evaluările de risc, procedurile de autorizare și cerințele de trasabilitate aplicate OMG-urilor clasice. Totuși, nu vor dispărea complet din evidență: vor fi înscrise în baze de date publice, iar semințele vor fi etichetate astfel încât fermierii să știe ce cumpără și ce cultivă.

• A doua categorie este cea a plantelor NGT2. Aici intră plantele care au modificări genetice mai complexe și care nu mai sunt considerate echivalente cu cele obținute prin metode convenționale. Pentru acestea se păstrează mare parte din regulile actuale aplicate OMG-urilor: evaluări de risc, proceduri de autorizare, trasabilitate și etichetare obligatorie.

Astfel, noul regulament nu elimină controalele și nici nu liberalizează complet plantele modificate genetic. El creează două regimuri diferite, în funcție de amploarea modificărilor genetice.

Ce s-ar putea schimba în practică?

Susținătorii regulamentului spun că acesta ar putea aduce mai multe beneficii. În primul rând, fermierii ar putea avea acces mai rapid la soiuri de plante mai rezistente la secetă, boli și dăunători. În contextul schimbărilor climatice, acest lucru este văzut de mulți specialiști ca o posibilă soluție pentru menținerea producției agricole. De asemenea, anumite plante ar putea necesita mai puține tratamente și pesticide, ceea ce ar reduce costurile și impactul asupra mediului.

Un alt argument este cel al competitivității. State precum SUA, China, Argentina sau Brazilia folosesc deja astfel de tehnologii într-un mod mai flexibil decât Uniunea Europeană. Susținătorii reformei spun că Europa riscă să rămână în urmă dacă păstrează reguli concepute pentru tehnologii dezvoltate acum câteva decenii.

Criticii nu contestă neapărat potențialul tehnologiei, dar spun că există încă multe întrebări fără răspuns. Unii atrag atenția că efectele pe termen foarte lung asupra mediului și biodiversității nu sunt pe deplin cunoscute. Alții sunt preocupați de problema brevetelor (drepturi legale exclusive care permit unei persoane sau companii să controleze și să profite de o invenție pentru o perioadă limitată de timp). Dacă anumite caracteristici genetice sunt protejate prin patente, fermierii și amelioratorii ar putea deveni mai dependenți de câteva companii mari care controlează aceste tehnologii.

Există și temeri legate de agricultura ecologică și de posibilitatea contaminării accidentale a unor culturi. În plus, o parte dintre organizațiile de consumatori consideră că regulile privind informarea publicului și etichetarea nu sunt suficient de stricte.

Ce s-a decis în privința brevetelor?

Parlamentul European a cerut inițial restricții mult mai dure, iar unii europarlamentari au susținut chiar interzicerea completă a brevetelor pentru plantele obținute prin aceste tehnici. Compromisul final este mai moderat.

Brevetele rămân posibile în anumite situații, însă au fost introduse măsuri de protecție pentru fermieri. Comisia Europeană va trebui să monitorizeze dacă apar probleme de acces la aceste tehnologii și dacă piața ajunge să fie dominată de un număr foarte mic de companii.

În plus:

• fermierii își păstrează dreptul de a păstra și replanta semințe;
• plantele NGT nu vor putea fi utilizate în agricultura ecologică;
• semințele provenite din plante NGT1 vor trebui identificate și înregistrate;
• plantele NGT2 vor continua să fie supuse unor reguli stricte de trasabilitate și etichetare.

Ce urmează

Regulamentul va intra în vigoare la 20 de zile după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se va aplica doi ani mai târziu.