În ultimii 5 ani, Uniunea Europeană a fost nevoită să gestioneze multiple crize de proporții, precum pandemia COVID-19, care a închis multiple sectoare din economia europeană și a pus o presiune nemaivăzută pe sistemul medical european; războiul provocat de Rusia în Ucraina, care a dus la creșterea prețurilor la energie și o creștere a cheltuielilor militare, pentru a putea fi pregătiți de o potențială escaladare a conflictului la granițele Europei. De asemenea, inflația rezultată din crizele precedente a determinat o creștere a presiunii sociale și multiple proteste, înainte de un an electoral intens.

Un alt subiect ce a produs extrem de multe tensiuni în rândul statelor membre UE a fost criza imigranților, a căror deplasări în masă a dat naștere la probleme de securitate și economie. Aceasta criză a arătat că, în lipsa unei politici unitare privind migrația, și în lipsa creării de planuri pe termen lung care sa anticipeze astfel de scenarii, statele vor avea abordări diferite, lucru ce va naște tensiuni, și va submina autoritatea instituțiilor europene menite să gestioneze astfel de probleme. Noul Pact al Migratiei si Azilului, adoptat anul acesta, urmărește să soluționeze aceste probleme, dar drumul încă este lung, și va fi necesar un plan amplu pentru a putea ține cu adevărat sub control fluxul migratoriu.

În contextul geopolitic global, UE este nevoită sa reevalueze relația sa cu parteneri precum SUA și China, care încep să demonstreze că nu mai pot (sau nu mai doresc) să păstreze aceleași relații strânse cu Uniunea Europeană. SUA, încă din vremea mandatului lui Donald Trump, a pornit o politică externă protecționistă, lucru ce a născut în rândul liderilor UE întrebări legate de capacitatea sa de a apăra Europa în cazul unui conflict. La polul opus se află China, care în ultimii ani a început o politică de coerciție economică, ce șantajează UE cu amenințarea tăierii liniilor de aprovizionare importante pentru industriile europene.

În acest peisaj, rolul Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politici de Securitate (HR/VP) devine unul tot mai important, mandatul acestuia fiind menit să gestioneze coordonarea politicii externe a UE, ce determină încheierea de parteneriate cu state terțe și colaborarea între state pentru politici de apărare comune.

HR/VP va avea de înfruntat multiple provocări în noul său mandat, deoarece în urma crizelor prezentate anterior, UE va trebui să aibă poziții ferme față de multiple conflicte pentru a diminua crizele inițiate de acestea, și va fi nevoită să preia inițiativa pentru a preveni alte crize.
Una dintre principalele provocări ale HR/VP va fi aceea de a crea strategii care să diminueze efectele unui nou mandat al lui Donald Trump, care ar determina SUA să adopte o politică externă de izolaționism profund, lucru ce ar duce la pierderea unei importante componente din mecanismul de apărare al UE.

În același timp, lipsa de coordonare în ceea ce privește poziția Uniunii față de China duce la creșterea impactului pe care îl au politicile economice coercitive ale acesteia asupra planurilor de tranziție verde ale UE, și la destabilizarea anumitor ramuri economice europene.
O altă provocare a HR/VP va fi aceea de a crește relațiile de colaborare cu țările din ,,Sudul Global”, ce trebuiesc să ducă la 4 rezultate:
- Ajutorarea unor țări cu industrii puternice precum India să tranziționeze la o economie verde pentru a se atinge obiectivele climatice globale;
- Mutarea producției industriilor europene din China către țări din Sudul Global, în special India, astfel ajutându-le atât pe ele să se dezvolte economic, dar în același timp păstrând și motorul economic european funcțional, pentru a preveni posibile șantaje economice din partea Chinei;
- Negocierea cu țările din Sudul Global pentru a se regla fluxul migratoriu, în așa fel încât să nu se mai poată permite migrația în masă care să pună în pericol securitatea UE, dar care să poată permite acoperirea necesarului de forță de muncă în mare parte din țările UE;
- Crearea de parteneriate cu țări bogate în minereuri prețioase, pentru a crea noi rute de aprovizionare cu materiale rare pentru industria europeană.

Cea mai mare provocare pe care HR/VP o va avea însă nu este externă, ci este chiar în interiorul UE: clarificarea atribuțiilor și libertății de acțiune, deoarece în momentul de față există multiple zone neclare, în care atribuțiile sale se ciocnesc cu cele ale Președintelui Comisiei Europene și al multiplilor comisari ce au sub mandatul lor domenii precum comerțul și apărarea. Această lipsă de claritate privind delimitarea fiecărei funcții determină ineficiență, lucru ce ce nu poate fi permis în contextul actual, unde decizii cruciale pentru viitorul Europei trebuiesc luate pe cât de rapid posibil.

Astfel, HR/VP își va începe mandatul trebuind să concretizeze poziția pe care UE o va avea față de SUA și China. În ceea ce privește SUA, tendințele izolaționiste aduc riscul unei scăderi a prezenței militare americane în Europa. În ultimele decenii, datorită existenței NATO, politica de apărare a UE a fost în permanență conectată de SUA, astfel că o posibilă retragere a forțelor americane vor determina regândirea politicii de apărare europene. Deja au început demersuri pentru atingerea unei autonomii strategice Europene, plan susținut de multipli lideri europeni, dar care nu avea, până la momentul ieșirii raportului lui Mario Draghi, o strategie concretă. I se recomandă HR/VP să concretizeze acest plan, pentru a se putea iniția cât mai rapid procesele necesare revitalizării industriei de armament europeană și crearea de structuri supranaționale pentru coordonarea trupelor europene.

În completarea recomandării anterioare, HR/VP va trebui să continue efortul de ajutorare al Ucrainei în războiul său cu Rusia, pentru a garanta securitatea granițelor europene. Acest efort nu implică doar ajutoare militare și umanitare pentru Ucraina, dar și politici care să finalizeze efortul actual de decuplare de la energia rusească.

În ceea ce privește China, există 2 planuri care trebuiesc abordate, anume acela al scăderii dependenței de importurile chinezesti, și poziția față de tensiunile din zona Indo-Pacifică, în special față de Taiwan. HR/VP ar trebui să creeze o strategie uniformă privind comerțul cu China, inclusiv prin crearea de noi rute de aprovizionare, strategie care să fie impusă la nivelul tuturor statelor membre, pentru a se putea obține rezultatele dorite. Acest aspect este esențial, deoarece fără garantarea integrității industriei europene, orice sancțiune politică pe care UE o impune Chinei va rezulta în repercusiuni ce vor afecta propria economie. De asemenea, în ceea ce privește problema Taiwanului, concretizarea poziției pe care o are UE va trebui însoțită de planuri pentru sancțiunile ce vor fi implementate dacă China va mai încălca suveranitatea teritorială a insulei. Pentru a susține acest efort, UE va trebui să dezvolte un plan de ajutorare în întreaga zonă Indo-Pacifică, pentru a putea sprijini efortul colectiv al statelor din zona respectivă în lupta lor pentru libertate.

Pentru a ajuta eforturile necesare soluționării problemelor prezentate mai sus, este nevoie de consolidarea relațiilor cu țările din Sudul Global, pentru a se putea crea parteneriate legate de transferul mijloacelor de producție din China, crearea de rute de aprovizionare alternative, reglementarea migrației și implementarea de politici verzi, pentru a putea îndeplini obiectivele climatice ale UE.
HR/VP va trebui să pună un accent sporit pe Diplomația Verde, atat în ceea ce privește modul în care sunt formulate parteneriatele cu statele ce vor compune noile rute de aprovizionare și producție, cât și în ceea ce privește transparența cu partenerii europeni, ce trebuiesc să fie conștienți de orice schimbare care i-ar putea determina să-și schimbe modelul de activitate. Comunicarea va fi vitală pentru reziliența oricărui parteneriat, motiv pentru care va trebui pus un accent sporit pe modul în care sunt comunicate schimbările de regulamente orientate spre combaterea schimbărilor climatice.

Ultima recomandare ce îi este adresată HR/VP este aceea de a concretiza atribuțiile și responsabilitățile sale, pentru a eficientiza întregul proces decizional. I se recomandă cedarea unei serii de atributii către Președintele Comisiei Europene și către miniștrii de resort din cadrul Consiliului UE, dar cimentarea altor atribuții precum securitatea economică și anumite ramuri din comerț, pentru a se elimina conflictele legate de responsabilitate. Totodată, printre atribuțiile principale ale HR/VP ar trebui să fie gestionarea strategiei de securitate a UE, rol similar cu cel al Consultantului pentru Securitate Națională din SUA.
Se mai recomandă HR/VP ca, în cazul construcției ,,Consiliului de Securitate Economică”, acesta să dețină funcția de conducere pentru a prezerva rolurile acestuia și pentru a reduce conflictele privind responsabilitatea de decizie. Se recomandă ca acești delegați să provină din țări care nu au deținut colonii în trecut, pentru a preveni orice tensiuni între aceștia și statele din Sudul Global.

Astfel, stimat Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politici de Securitate, nu uita:

• Concretizează planurile privind detașarea de SUA pe partea militară, și de China pe partea economică
• Susține efortul comun de sprijinire și ajutorare a Ucrainei
• Crește relațiile cu țările din Sudul Global, pentru a ajuta la implementarea politicilor verzi, și la crearea de noi rute de aprovizionare și producție pentru industria europeană
• Diplomația Verde va trebui să fie o componentă activă din mandatul tău
• Creează cadrul legal și instituțional pentru noi relații economice dintre UE și India
• Concretizează-ți atribuțiile și responsabilitățile, pentru a relaționa mai eficient cu ceilalți lideri și reprezentanți europeni.

*mai multe informații sunt disponibile în cartea lansată de institutul Bruegel: Unite, defend, grow: Memos to the European Union leadership 2024-2029