Prioritățile Președinției României la Consiliul UE în domeniul sănătății: multă ambiție, prea puțin timp
foto: arhiva Comisiei Europene
Președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene este o ocazie pe care statele membre o au o dată la câțiva ani, ceea ce aduce cu sine o responsabilitate pe măsură. În prima jumătate a lui 2019, România este cea care va încerca să aducă pe aceeași lungime de undă cele 28 de state membre, sau 27, în curând. Fiecare președinție își propune pentru cele șase luni un set de obiective într-un număr de domenii, pe care încearcă să le ducă la bun sfârșit. Pe 15 ianuarie, Viorica Dăncilă, prim-ministrul României, a prezentat programul României în cadrul plenului Parlamentului European. Săptămâna trecută, Sorina Pintea, Ministrul Sănătății, a prezentat, la rândul ei, membrilor Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din Parlamentul European (ENVI) prioritățile României în domeniul sănătății.
Când vine vorba de sănătate, Uniunea Europeană are mai degrabă rolul de a recomanda anumite măsuri celor 28 de țări, măsuri comune sau individuale. Statele membre rămân responsabile pentru formarea și implementarea politicilor de sănătate. De aceea, sănătatea publică, nefiind coordonată de la Bruxelles, joacă un rol relativ restrâns în programele președințiilor rotative, existând, totuși, o serie de priorități pe care țara deținătoare a președinției și le propune.
Ministrul Sănătății a prezentat 6 priorități, pe care trebuie să le ducă la bun sfârșit în mai puțin de șase luni, date fiind alegerile europene din mai, care, practic, duc la încetinirea lucrărilor în capitala europeană. După cum a menționat în intervenția din ENVI, eforturile președinției române în sănătate au ca obiectiv general „garantarea accesului la sănătate pentru toți cetățenii europeni” – obiectiv care, deși lăudabil, este cu adevărat ambițios și foarte greu de obținut.
Similar președințiilor austriece și bulgare, președinția română are pe masă un dosar foarte dificil: evaluarea tehnologiilor medicale. Prezentată de Comisia Europeană în ianuarie 2018, această propunere legislativă urmărește sporirea cooperării între statele membre în privința evaluării medicamentelor noi și a anumitor dispozitive medicale. Conform propunerii, evaluarea clinică comună ar deveni obligatorie pentru statele membre, însă Germania, Franța, Cehia, Polonia, Spania și Bulgaria sunt nemulțumite de această prevedere. România își propune să avanseze negocierile privind aspectele tehnice ale propunerii, lăsându-le deoparte pe cele politice. Există o voință vizibilă în acest sens, Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană numind un nou atașat pentru avansarea discuțiilor în acest dosar. Însă lipsa de experiență a acestuia în negocierile din cadrul Consiliului pentru Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (EPSCO) s-ar putea dovedi o vulnerabilitate în negocieri. Negocierile în dosare dificile necesită oameni cu o pregătire îndelungată, familiarizați cu procedurile din instituții europene, cu pozițiile statelor membre și cu negocierile purtate până în acest moment. Un raport al progresului înregistrat va fi prezentat în cadrul întâlnirii EPSCO Sănătate din iunie, însă este puțin probabil să avansăm mult cu aceste negocieri.
Consumul foarte mare de antibiotice de-a lungul anilor a dat naștere unei rezistențe la antimicrobiene – o problemă cu care ne confruntăm la nivel mondial. România este sever afectată de această situație, nivelul rezistenței la antibiotice fiind „foarte ridicat” și „aflându-se în creștere comparat cu cele mai multe țări din Uniunea Europeană”, conform Raportului de Misiune al Centrului European de Prevenție și Control (2018). Nu este surprinzător că rezistența microbiană este una dintre prioritățile României în următoarele șase luni, pe același palier cu infecțiile intraspitalicești, determinate adesea tocmai de germeni rezistenți la antibiotice. România și-a propus în acest sens adoptarea unor concluzii care să recomande măsuri de combatere a rezistenței microbiene și infecțiilor intraspitalicești în Uniunea Europeană. Acestea vor fi adoptate în cadrul EPSCO Sănătate din 14 iunie și se vor baza pe măsurile propuse de Comisia Europeană în planul de acțiune „O singură sănătate”.
Accesul la medicamente a fost o temă recurentă în timpul ultimelor președinții rotative, fiind o prioritate și în timpul președinției române. Austria a pus în discuție o serie de idei, continuând dezbaterea începută în timpul președinției italiene din 2014. O mai mare transparență în cheltuirea banilor publici pentru cercetarea și dezvoltarea noilor medicamente și dovezi mai clare ale eficienței acestora sunt doar câteva astfel de idei. În timpul întâlnirii interministeriale informale din 14-15 aprilie, România își propune să aducă în prim-plan accesul la medicamente orfane și super-orfane pentru pacienții cu boli rare. Bolile rare sunt acele boli care afectează 1 din 2000 de persoane în Uniunea Europeană. O temă-trend dată, ce-i drept, de situația critică a lipsei unor medicamente din varii motive, criza imunoglobulinei în România fiind un astfel de exemplu. Accesul la medicamente va rămâne o prioritate și pe agenda viitoarelor președinții, o prioritate care, din păcate, nu vede măsuri concrete la nivel european deoarece ține de competența fiecărui stat membru.
De asemenea, într-o țară în care s-au înregistrat 38 de decese din cauza gripei în ultimele două luni și 59 de decese din cauza rujeolei în 2018, din totalul de 72 la nivel european, lipsa vaccinării fiind cauza principală, vaccinarea este o temă cu adevărat relevantă. Această prioritate a fost prezentă și pe agenda austriecilor, care nu și-au propus mai mult de un set de recomandări în EPSCO Sănătate. Nici noi nu ne propunem prea mult, căci vaccinarea va fi discutată în cadrul unui singur atelier dedicat schimbului de bune practici și experiență, care va avea loc în Cluj-Napoca. Partea bună este că România va aduce în discuție ideea unui registru european de vaccinare. Partea mai puțin bună este șansa redusă ca acest instrument, care ar putea fi util, să fie materializat, atâta timp cât politicile de vaccinare, dar și voința de a le implementa, diferă de la o țară la alta.
Și asistența medicală transfrontalieră se va rezuma doar la un schimb de bune practici. În continuarea priorității dedicate accesului la medicamente, România va readuce în discuție cooperarea europeană în privința bolilor rare și accesului la tratament pan-european, prin susținerea centrelor europene de boli rare. Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere oferă cetățenilor europeni dreptul de a beneficia de asistență medicală în orice țară din Uniunea Europeană.
O altă prioritate pentru România este sănătatea digitală, însă nici în acest caz nu ne propunem prea mult. Deși este o temă-trend în ultimii ani, în realitate, președințiile n-au realizat multe. România nu are un obiectiv bine-definit pentru sănătatea digitală, ci doar organizarea eHealth Week sau Săptămânii Sănătății Digitale, devenită anuală în Uniunea Europeană și care va avea loc anul acesta în București între 15-20 iunie.
Prioritate sau nu, nefiind menționată în timpul intervenției Ministrului Sănătății, România se va ocupa și de „derogarea pentru producție” de la certificatele suplimentare de protecție. Propunerea Comisiei Europene referitoare la certificatele suplimentare de protecție prevede o derogare pentru producătorii europeni de medicamente generice, care le-ar permite acestora să producă variantele generice a unor medicamente încă brevetate în Uniunea Europeană și să le exporte în piețe non-europene. Pe 16 ianuarie, Consiliul a votat versiunea care urmează a fi negociată în Parlamentul European. De asemenea, Comisia pentru Afaceri Juridice (JURI) a Parlamentului European a adoptat pe 23 ianuarie o serie de măsuri în privință derogării. Președinția română urmează, astfel, să înceapă negocierile pentru avansarea propunerii. România este un producător important de medicamente generice, astfel că favorizăm acest tip de derogare.
Deși România a pus multe subiecte pe agendă, de fapt, ne-am propus foarte puține obiective, iar timpul scurt pe care îl avem la dispoziție nu ne ajută nici el prea mult. Concluzia pentru combaterea rezistenței microbiene și infecțiilor intraspitalicești din Consiliul EPSCO – singurul nostru obiectiv clar – nu va întâmpina niciun obstacol. Cert este că dosarul evaluării dispozitivelor medicale nu va înainta mai deloc în privința obligativității evaluării clinice. Cât ține de aspectele lui tehnice, sunt și acolo puține șanse, mai ales că România are vreo patru luni la dispoziție și nu șase, date fiind alegerile europene din mai. Următoarele președinții vor avea și ele destul de mult de muncit la acest dosar, cel mai probabil, Germania urmând a tranșa problema evaluării clinice comune obligatorie, potențial în favoarea ei și a celorlalte state care s-au arătat împotriva acestei prevederi.