În cadrul plenarei Parlamentului European din săptămâna 5-8 mai 2025, pe ordinea de zi s-a regăsit o rezoluție a Parlamentului European despre al nouălea raport privind coeziunea economică și socială.

Potrivit raportului, România este catalogată drept stat mai puțin dezvoltat, având în vedere Venitul Național Brut pe cap de locuitor de sub 75 % din media UE pentru perioada 2015-2017. Faptul că România este încadrată ca stat mai puțin dezvoltat înseamnă că are prioritate în alocările europene. Nu e o etichetă rușinoasă, ci o șansă strategică de dezvoltare — una pe care multe alte state au avut-o înaintea noastră și au folosit-o cu succes.

Politica de coeziune rămâne una dintre cele mai importante forme de sprijin ale UE pentru România. De la infrastructură de bază, la proiecte verzi și transfrontaliere, fondurile europene au contribuit decisiv la reducerea decalajelor. Totuși, diferențele persistente între urban și rural, între regiuni dezvoltate și cele în stagnare, ne arată că România are nevoie în continuare de o politică de coeziune ambițioasă, adaptată la realitățile locale.

Politica de coeziune reprezintă epicentrul politicilor UE și principalul mod de dezvoltare economică, socială și teritorială a statelor membre. Ce rezultate a produs mai exact politica de coeziune?

• PIB-UL statelor membre UE din Europa Centrală și de Est a crescut de la 43 % din media UE în 1995 la aproximativ 80 % în 2023;
• A sprijinit peste 4,4 milioane de întreprinderi, creând peste 370 000 de locuri de muncă în aceste întreprinderi;
• Între 2021 și 2027, prin politica de coeziune se vor investi peste 140 de miliarde EUR în tranziția verde și cea digitală.

Datorită impactului benefic al programului, se preconizează necesitatea unor ținte mai ambițioase pentru post-2027. Astfel, Parlamentul solicită pentru următorul cadru financiar multianual 2028-2034 ca politica de coeziune să primească cel puțin același buget ca în exercițiul actual.

Este menționat faptul că rata de absorbție a fondurilor de coeziune pentru perioada 2021-2027 este de numai 6% la nivel european, din cauza prioritizării fondurilor NextGenerationEU, fondul din care au fost finanțate Planurile Naționale pentru Redresare și Reziliență.

Printre cerințele Parlamentului European regăsim:

• Se solicită intensificarea eforturilor pentru simplificarea și flexibilizarea normelor fondurilor de coeziune la toate nivelurile – european, național și regional – prin valorificarea tehnologiilor existente, întărirea sinergiilor, reducerea birocrației și încurajarea participării unei game mai largi de actori economici și civici, în paralel cu măsuri precum cofinanțări mai mari, rambursări rapide și sprijin tehnic pentru administrațiile locale.
• Comisia și statele membre sunt invitate să acorde regiunilor mai multă flexibilitate încă din etapa de programare, adaptând intervențiile la nevoile locale și implicând actorii relevanți, cu accent pe analiza rezultatelor concentrării tematice din trecut, pentru a fundamenta mai bine viitoarele propuneri legislative.

Câteva sugestii și observații cuprinse în raport:

• Tot mai multe regiuni stagnează, îmbătrânesc și pierd populație. Au acces slab la servicii. E nevoie de sprijin mai mare din fonduri UE pentru servicii esențiale și formare profesională în aceste zone.
• Fondurile de coeziune trebuie să ajute regiunile afectate de depopulare, exodul tinerilor și lipsa competențelor. Trebuie create programe care să atragă și să păstreze oamenii prin educație, cultură și inovație.
• Regiunile cu mari probleme economice și sociale au nevoie de soluții adaptate. Serviciile publice, transportul, internetul și oportunitățile de muncă trebuie îmbunătățite. Fondurile UE ar trebui să susțină turismul sustenabil, energia verde și digitalizarea.
• Regiunile ultraperiferice – cum sunt insulele îndepărtate – au probleme unice. Distanța, izolarea și economia fragilă cresc costurile. Este nevoie de sprijin special pentru a trece la economia verde și digitală fără a ne pierde competivitatea, adică cum putem sprijini diversificarea industriilor în România..
• Orașele mari se confruntă cu sărăcie, poluare, lipsă de locuințe și trafic. Ele au nevoie de o agendă urbană dedicată și de acces mai facil la fonduri europene, ca să poată rezolva problemele și să colaboreze mai bine cu orașele mici și zonele rurale.
• În ultimii ani, unele țări au dat tot mai puțini bani propriilor regiuni sărace. UE cere ca toate statele să respecte regula că fondurile europene vin în plus față de cele naționale, nu în locul lor.
• Fondurile UE trebuie să ajungă și la cei mici – primării mici, ONG-uri sau afaceri locale. De multe ori, ei au idei inovatoare care ajută zonele rurale. Nimeni nu trebuie lăsat în urmă după 2027.

Din partea Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală au fost transmise o serie de sugestii precum:

• Nevoia de politici personalizate pentru a combate decalajul economic și social (venitul mediu în zonele rurale este de 87,5 % din venitul mediu din zonele urbane),
• Favorizarea incluziunii și adaptabilitatea la zonele rurale în cadrul politicii de coeziune și o mai bună legătură dintre zonele rurale și cele urbane.
• Diversificarea fondurilor – Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european Plus (FSE +) și Fondul pentru o tranziție justă (FTJ) – pentru a oferi oportunități și soluții pentru zonele rural,
• Simplificarea accesului la finanțarea și procedurile UE în cadrul unei abordări coerente și flexibile a dezvoltării teritoriale, în special pentru zonele rurale.

Rezoluția a trecut cu 392 de voturi favorabile, 125 împotrivă și 55 de abțineri.

Singurul europarlamentar din delegația României care a votat împotrivă este Diana Ivanovici-Șoșoacă. Au absentat: Maria Grapini (PSD), Luis Lazarus (SOS), Dan Nica (PSD), Nicu Ștefănuță (Independent), Eugen Tomac (PMP).

Cazul României - unde mai avem de lucrat?

Raportul arată clar că și state membre mai dezvoltate, precum Germania sau Austria, se confruntă cu provocări similare — acces la servicii în zonele izolate, infrastructură digitală neuniformă sau migrația tinerilor. Asta ne arată că UE nu înseamnă „noi și ei”, ci o rețea solidară în care fiecare stat are nevoie de sprijin reciproc pentru a avansa.
Fondurile europene nu vin cu obligați, ci cu oportunități. Proiectele sunt implementate de autorități naționale și locale, în funcție de prioritățile și nevoile comunităților.

• În țara noastră, rata disparității dintre rural și urban este determinată de rate de creștere foarte ridicate în regiunile cele mai dezvoltate, de regulă București și Ilfov. Astfel, recuperarea decalajelor nu a fost uniformă la nivelul țării, ci a fost impulsionată de orașele mari.
• Peste 20 % din populația din regiunile nordice din România, a raportat că s-a confruntat cu o sărăcie alimentară în 2021,
• Cea mai mare concentrație de paturi de spital per locuitor a fost în Bulgaria, Germania, România și Austria,
• În Bulgaria și România, rata de ocupare a forței de muncă în orașele mari a fost mai ridicată decât media UE și mult mai mare decât în zonele slab populate,
• Rețeaua de autostrăzi este bine dezvoltată în majoritatea statelor membre nord-vestice și sudice, însă mult mai puțin dezvoltată în România, Bulgaria, Estonia și Letonia, în special în zonele rurale care sunt deservite de drumuri secundare și locale. Lipsa autostrăzilor tinde să implice viteze mai mici de deplasare și, astfel, o accesibilitate mai redusă,
• Performanța transportului rutier este cea mai scăzută în Slovacia și România, unde rețelele rutiere rămân subdezvoltate, iar zonele muntoase fac construcția drumurilor dificilă și costisitoare,
• Cea mai mică pondere a utilizatorilor de internet care au interacționat cu autoritățile publice a fost în România – 14 % în 2023,
• În 2023, 50% dintre firmele din Sud-Vest Oltenia din România au identificat accesul la finanțare ca fiind o constrângere majoră,
• În cadrul sondajului Băncii Mondiale în rândul întreprinderilor, cea mai mare proporție a firmelor care au identificat corupția ca fiind o constrângere majoră asupra activității lor curente s-a înregistrat în regiunea Vest din România (74 %), urmată de regiunile Sud din Italia (62 %), Centru și București-Ilfov din România și Yugoiztochen din Bulgaria (toate cu 55 %).

Există însă diferențe semnificative între țări, în special între România, unde investițiile naționale pentru coeziune s-au ridicat la aproximativ 30 % din finanțarea pentru investiții prin politica de coeziune a UE.

Din seria: Ce a făcut UE pentru România?

Vă prezentăm două proiecte finanțate din cadrul politicii de coeziune:

• Dezvoltarea infrastructurii de apă și apă uzată din județul Olt în perioada 2014 - 2020
• Fondul de coeziune a alocat peste 916,54 milioane de lei în cadrul perioadei de finanțare 2014-2020 pentru continuarea proiectului care vizează îmbunătățirea serviciilor de alimentare cu apă și reducerea poluării Oltului și a Dunării prin colectarea apelor uzate și tratarea lor adecvată. UE a finanțat 85% din proiect reprezentând 916 546 200 RON
• Integrarea regiunii Dunării în lanțurile de transport multimodale și intermodale inteligente și durabile
• Proiectul DIONYSUS are ca scop modernizarea transportului pe Dunăre prin îmbunătățirea infrastructurii portuare, conectivității multimodale și planificării regionale, contribuind astfel la un sistem de transport durabil și competitiv. Rezultatele, precum planuri de dezvoltare portuară, modele operaționale și studii de piață, vor îmbunătăți viața cetățenilor prin stimularea creșterii economice, a mobilității și a oportunităților de afaceri în regiunea Dunării. Contribuția UE: 3 062 984,56 € (85%)
• Îmbunătățirea serviciului de transport public la nivelul polilor urbani transfrontalieri Oradea și Debrecen
• Proiectul urmărește dezvoltarea unui sistem de transport public durabil și atractiv între Oradea și Debrecen, abordând problemele legate de congestia urbană, poluarea aerului și lipsa unui transport public eficient și integrat. Prin modernizarea flotei, digitalizarea serviciilor și integrarea transportului în planificarea urbană, proiectul va îmbunătăți mobilitatea locuitorilor și calitatea vieții în zona transfrontalieră. 

Contribuția UE: 2 491 010,00 € (85%)

Evident, sunt zeci de proiecte realizate din fonduri de coeziune, pe care le puteți identifica chiar voi accesând platforma aceasta și urmărind dezvoltarea regiunilor.

Concluzii

România are nevoie de o politică de coeziune robustă, incluzivă și simplificată, care să răspundă nu doar nevoilor economice, ci și aspirațiilor cetățenilor. Exemplul proiectelor finanțate arată potențialul enorm al acestor fonduri – dar e nevoie de voință politică, capacitate administrativă și implicare civică pentru ca, după 2027, nimeni să nu fie lăsat în urmă. Direcția pro-europeană nu e doar un deziderat politic, ci o investiție în viitorul nostru comun.

România a evoluat mult datorită fondurilor europene, mai ales a politicilor de coeziune menite să diminueze decalajele economice și sociale. La întrebarea „Ce a făcut UE pentru noi?”, deși primul impuls este să răspundem „Deschide fereastra și tot ce vezi în jur a fost dezvoltat cu fonduri europene”, trebuie să înțelegem că promovarea mai transparentă a utilizării fondurilor europene va ajuta cetățenii să realizeze că drumul pe care merg, școala de la ei de pe stradă, spitatul de la ei din regiune nu ar fi existat fără fondurile europene.