În urma alegerilor europarlamentare din 6-9 iunie 2024, au început negocierile pentru numirea noii Comisii Europene, ce va servi un mandat de 5 ani. Amintim că procesul de desemnare al comisarilor se realizează prin numirea acestora de către statele membre, după care trebuiesc să fie audiați și votați de Parlamentul European pentru a putea fi oficial numiți în funcție. Portofoliul abordat în acest articol este cel legat de cercetare și inovare.

În ultimii ani, performanța programelor europene de cercetare și dezvoltare a stagnat, lucru ce a permis statelor precum SUA și China să depășească UE în ceea ce privește patentele, publicațiile științifice și integrarea noilor tehnologii în propria industrie. Unul dintre motivele pentru care se întâmplă acest lucru este datorat alocării reduse a bugetului UE pentru cercetare și inovare (aproximativ 2% din PIB), în timp ce SUA și China alocă 3.5%, respectiv 2.4%. De asemenea, deși în zona de cercetare a Inteligenței Artificiale (AI), UE era pe primul loc, China a reușit să o surclaseze în ultimii ani. Acest lucru demonstrează că cercetarea susținută direct de către statele membre UE este subfinanțată, fapt ce scade șansele ca proiecte promițătoare de cercetare să primească fondurile necesare pentru a performa.
Unul dintre principalele motive pentru care cercetarea europeană nu a mai avut un randament ridicat a fost cauzat de lipsa pârghiilor legale și economice care să le permită marilor firme să se dezvolte suficient cât să aibă veniturile necesare să investească în cercetarea proprie. Dacă este să privim performanțele unora dintre cele mai mari firme din lume, precum, Apple, Microsoft, Alphabet și Huawei, se poate observa că cercetarea privată este una dintre cele mai performante, iar gradul de inovație produs de acestea îl depășește de multe ori pe cel al centrelor de cercetare finanțate direct de către stat (care în UE oricum nu dispun de finanțare corespunzătoare pentru a atinge un grad ridicat de performanță).

În noul său mandat, Comisarul pentru Cercetare și Inovare va avea de înfruntat multiple provocări, a căror rezolvare va necesita o schimbare a modului de finanțare al proiectelor, și modul în care abordează Uniunea companiile capabile de cercetare avansată.
Una dintre principalele provocări pe care Comisarul va trebui sa le înfrunte va fi schimbarea schemelor de taxare și investiții pentru firmele private de cercetare, deoarece sub modelul actual, acestea nu dispun de fondurile necesare pentru a finaliza în timp util proiecte de cercetare.

O altă provocare majoră este reprezentată de mediul global tot mai închis din domeniul cercetării. SUA și China au adoptat politici protecționiste în ceea ce privește cercetarea internă, lucru ce contravine modelului european, ce se concentrează în jurul împărtășirii de informații, pentru a accelera proiectele de cercetare. Această nouă dinamică pe scena globală va necesita crearea unei noi strategii, în care să se definească modul în care cercetarea europeană se va raporta la restul lumii.
O a treia provocare este reprezentată de lipsa de fonduri necesare pentru a sprijini firmele private și centrele publice de cercetare. În momentul de față, Comisarul pentru Cercetare și Inovare dispune de programe-cadru, de un fond de investiții menit să sprijine proiectele de cercetare aflate la început de drum, dar care nu dispune de finanțare pentru a putea acoperi necesarul finalizării unor astfel de proiecte.
O a patra provocare este reprezentată de fragmentarea centrelor de cercetare de-a lungul întregii uniuni, lucru ce duce la o competiție între finanțarea insuficientă a centrelor cu randament ridicat pentru a putea asigura finanțarea centrelor mai mici, naționale, ce nu produc un randament adecvat.

Acestea fiind spuse, o serie de pași sunt necesari pentru a soluționa o parte dintre provocările prezentate mai sus.
Viitorul comisar pentru cercetare și inovare poate profita de faptul că discuția pe Cadrul Financiar Multianual post-2027 are loc pe durata mandatului său, astfel că poate susține importanța acordării unui buget mai mare pentru sprijinirea centrelor de cercetare și creșterea randamentului acestora. Pentru asta, este nevoie de o relație mai bună de comunicare dintre centrele de cercetare, atât prin crearea de platforme pe care cercetătorii să le folosească pentru a consulta în timp real noile descoperiri ale altor cercetători, precum și prin creșterea bugetului pentru mobilitățile Marie Skłodowska Curie Actions (MSCA), care să le permită cercetătorilor din zone defavorizate să își finalizeze cercetările în centre ce dispun de resurse corespunzătoare.

De asemenea, este necesară reorganizarea Consiliului European al Inovării (EIC), structură ce se ocupă de acordarea de granturi pentru proiecte de cercetare aflate la început de drum. Pe de-o parte, acest mecanism ar trebui să beneficieze de un buget mai mare(peste 10% din bugetul FP, care este situația actuală), și să schimbe metoda prin care se acorda respectivele granturi, pentru a încuraja cercetarea domeniilor riscante, care însă pot da rezultate extrem de benefice. EIC ar trebui să vină în completarea European Investment Fund, care acorda în principal fonduri proiectelor ce au început deja să dea rezultate. Astfel, cercetarea europeană ar avea mijloacele necesare pentru a finanta atât începutul, cât și continuarea proiectelor de cercetare.

Liniile de finanțare pe cercetare s-ar putea restructura după modelul Advanced Research Projects Agency (DARPA), ce presupun investiții în domenii riscante corelate cu obiective ample concrete, precum lupta împotriva schimbărilor climatice și implementarea IA în majoritatea industriilor. Pentru asta, este nevoie de coeziune între state în ceea ce privește cercetarea și inovarea. În următorii ani, sarcina Comisarului va fi de a monitoriza performanța multiplelor centre de cercetare, și să negocieze cu țările care au centre neperformante, pentru a redirecționa finanțarea acestora către centre cu randament ridicat. Acest lucru va fi dificil, dar numai prin centralizarea cercetării în jurul centrelor performante se poate atinge randamentul necesar pentru a devenii din nou competitive pe scena globală.

Pe lângă finanțările europene, este nevoie de regândirea sprijinului pentru mediul privat orientat către cercetare, deoarece s-a demonstrat de multiple ori că mediul privat are o capacitate uriașă de inovare atunci când dispune de pârghiile necesare, astfel că obiectivul Comisarului va fi să creeze condițiile necesare în UE pentru atragerea acestor companii.

O ultimă recomandare pentru Comisarul pentru Cercetare și Inovare este să păstreze o politică deschisă de cooperare a centrelor europene de cercetare cu cele străine. Deși s-ar putea să fie întâmpinate de rezistență și scepticism, UE va trebui să își continue misiunea de a împărtăși descoperirile sale cu restul lumii, și să încerce sa profite pe cât de mult posibil de relațiile cu partenerii externi, pentru a accelera pe cât de mult posibil proiectele actuale de cercetare.

Astfel, stimat Comisar pentru Cercetare și Inovare, nu uita:

• Negociază un buget mai mare pentru investițiile în cercetare
• Crește mobilitatea cercetătorilor
• Creeaza mediul propice pentru ca firmele private de cercetare să se poată dezvolta și inova
• Restructurează Consiliul European al Inovării pentru a avea un buget mai mare și să accepte finanțarea pentru proiecte riscante, dar cu potențial uriaș
• Centralizează cercetarea în jurul centrelor de excelență și crește coeziunea între state pentru a atinge acest obiectiv
• Păstrează politica deschisă a Uniunii Europene în ceea ce privește cooperarea și schimbul de informații cu partenerii externi

*mai multe informații sunt disponibile în cartea lansată de institutul Bruegel: Unite, defend, grow: Memos to the European Union leadership 2024-2029